R E A L T
R E A L T
Calea Dorobanti este una dintre cele mai vechi strazi din Bucuresti. Zona din jurul strazii a fost conceputa si construita de la bun inceput pentru a forma un cartier exclusivist. Numele strazii a fost dat in 1878 printr-un Decret Regal in amintirea trupelor de dorobanti care au luptat la Plevna, Vidin si Grivita Razboiului de Independenta al Romaniei.
Cartierul Dorobanti este limitat in sud de Piata Romana, la sud-est de strada Mihai Eminescu, la est de strada Polona si cartierul Floreasca, la nord-est de cartierul Primaverii, la nord de Parcul Herastrau, la vest de Bulevardul Aviatorilor si Piata Victoriei si la sud-vest de Bulevardul Lascar Catargiu.
Impartirea in trei sectiuni a strazii are radacini istorice. Sectiunea cuprinsa intre Piata Lahovarii si intersectia dintre Soseaua Stefan cel Mare si Iancu de Hunedoara este presarata de constructii vechi, majoritatea construite la final de secol XIX si inceput de secol XX. Cladirile au fost construite pe terenuri considerabile apartinand unor familii importante din Bucuresti la vreme respectiva. In prezent, gazduiesc diverse institutii sau reprezentante/resedinte diplomatice. Blocurile care se ragasesc in aceasta zona au fost construite incepand cu perioada interbelica.
A doua sectiune a strazii este redata de zona cuprinsa intre Piata Dorobanti si intersectia dintre Soseaua Stefan cel Mare si Iancu de Hunedoara. Arhitectura specifica este abundent influentata de trasaturi comuniste fiind dezvoltata sistematizat dupa anii 1960. Ulterior, multe dintre cladiri au fost demolate pentru a face loc actualelor „turnuri” cu zece etaje. O parte dintre constructiile mai vechi de 1940 au fost salvate si le putem intalni si astazi.
Cea de-a treia sectiune si ultima este reprezentata de zona cuprinsa intre Piata Dorobanti si Piata Charles de Gaulle. Zona a fost parcelata in perioada interbelica si cuprinde cladiri construite dupa anul 1940. Astfel, frumusetea de care da dovada genereaza una dintre cele mai cautate zone din punct de vedere imobiliar din Bucuresti. In egala masura, aici se regaseste sediul Televiziunii Romane. Parcelarea a fost considerabil modificata dupa 1990, ca urmare a adoptarii legii retrocedarii care a lasat loc constructiei de imobile impunatoare fara a respecta linia arhitecturala specifica trasata de arhitecti renumiti precum Albert Galeron, Paul Gottereau, Louis Blanc si S. Mayer.
De-a lungul timpului locuitorii de pe Calea Dorobanti au fost caracterizati de o diversitate specifica timpurilor. Astfel, aflam ca Ion Lahovari, fost ministru al afacerilor externe (1899-1900) si ministru al agriculturii (1904-1907; 1910-1912), a fost vecin cu birjarii Adam Gall si G. Ferent. Anuarul Bucurestiului din 1911 consemneaza ca Legatia Serbiei a utilizat aproape 100 de ani aceeasi cladire. Personalitati istorice precum Petre Carp, Dinu I. C. Bratianu, Ioan Slavici sau V. A. Macedonski au avut resedinta in Cartierul Dorobanti.
Anuarul SOCEC al Romaniei Mari reda cu acuratete debordanta realitatea cotidiana a configuratiei locatarilor de pe Calea Dorobanti. In context, aflam ca pe strada erau opt bacani, doi barbieri (G. Alexandrescu si Ioan Ionescu), un cofetar (D. Dumitrescu) si farmacia lui M. Trandafirescu. Mai erau prezente trei ateliere de croitori de dame si un singur croitor barbatesc. In egala masura, erau si trei cizmarii. Aproape fascinant, in Anuarul SOCEC gasim doar o singura berarie, cea a lui Rafail Anastasiu, dar imediat identificam ca erau inca 12 carciumi, dintre care cea mai cunoscuta in epoca era „La Roata Lumii”. La numarul 79 isi avea sediul Societatea „Fulgerul” a birjarilor, astfel ne explicam vecinii ministrului Lahovarii, situatie care demonstreaza, in fapt, configuratia perceptiei sociale din acele vremuri, cu mult mai aglutinata fata de cea a timpurilor noastre.
Surse: Wikipedia; Imopedia.ro; Jurnalul.ro; BCU Iasi; Ministerul Afacerilor Externe (mae.ro)
